Adrian Păunescu - Testament de dragoste și gelozie  

Posted by Oana Monica Nae

Sunt gelos pe întreaga ta viață,
Aș fi vrut să-ți fiu frate întâi
Să te-nvăț un cuvânt de verdeață
Și străină apoi să-mi rămâi.

Aș fi vrut să-țiu fiu tată, iubito,
Ocrotind începutul fragil,
Și-apoi vârsta în foc mistuind-o
Să mă nasc și să-ți fiu eu copil.

Să fiu pavăza ta absolută,
Eu, prieten, și tot eu, dușman,
Și duhovnica ta surdo-mută
Și profesorul tău de pian.

Căci aproape îmi ești, dar străină
Felinarul ce sunt arde gri
Dacă simte făcându-i lumină
Nălucirea că nu-i aparții.

Și te-aș duce în cârcă și-n creier
Și trecutul ți l-aș cumpăra
Să-mi rămâi ori pe unde cutreier
Doar a mea, doar a mea, doar a mea.

Mânuit de nebuna idee,
De-ntrebarea cea fără răspuns
M-aș preface-n atom de femeie
Dacă ție ți-ar fi de ajuns.

Sunt gelos pe oricine te-atinge,
Chiar pe hainele tale-s gelos,
Pe ninsoare gelos când te ninge,
Pe oglinda ce minte frumos.

Cărți poștale trecutul trimite
Cu adrese pierite de mult.
Dar eu plâng drumul fetei iubite,
Umilințele ei le ascult.

Te-aș trimite-napoi în uitare
Și m-aș șterge de gândul că ești
Te iubesc, o iubire ce doare,
Cu-ncleștarea prea negrelor vești.

Ți-s și tată, și frate, și soră
Ți-s prieten și-ți sunt și dușman
Și marcat de o gamă minoră
Sunt profesorul tău de pian.

Croitor pentru hainele tale
Eu pe față în rană te spăl
Și-ți așez în picioare sandale
Și-ți sunt drog, și-ți sunt chin, și-ți sunt văl.

Blestemat sunt de lacrima mumii
Pentru tine să ard în prăpăd,
Sunt gelos pe femeile lumii
Că mă fac uneori să le văd.

Dulcea mea, taina mea voluntară,
Rugul meu și concret, și abstract.
O iubire de-abis mă omoară
Și mai tare ca orice contract.

Gelozie urlând cu tandrețe
Eu sub piele la mine te duc
Gurii mele i-aș da să învețe
În duet acest bocet de cuc.

Dacă-ți spun că te-aș face mireasă
Și în alb nupțial să te-nchid
Vreau să știi că te-aș duce acasă
Ca la nuntă să te și ucid.

Prea cuminteo și-apoi prea rebelo
Julietă, din neam dispărut,
N-aș voi să mă cheme Othello,
Dar din umeri ce mâini mi-au crescut.

Sunt gelos pe văzduh și pe mare
Și mă doare când calc pe pământ
Sunt gelos și pe scrisul cu care
Îți trimit gelozia ce sunt.

Adrian Păunescu - Pictura de iarnă  

Posted by Oana Monica Nae

Sunt pictori, în cer, care lasă
Culorile lor să mai cadă
Pe-aci, pe pămînt, pe acasă,
Şi asta se cheamă zăpadă.

Sub bîrne albastre-celeste
Lumina privirii tresare,
Cînd strigătul nostru mai este
Zidit într-o sfîntă ninsoare.

Mai vindem din fumul năpraznic
Al zilnicei noastre redute
Un bon de intrare la praznic
Cînd ninge din stelele mute.

Ninsoarea e-aproape abstractă,
Atîta-i de sfîntă şi mare,
Că tronuri sub regi se cotractă
În sinucigaşa ninsoare.

Dar, domnule pictor al iernii,
Ce rar te arăţi de o vreme
Şi noi te rugăm cu vecernii
Şi noi îţi trimitem poeme.

Pe fiece fulg se citeşte
Un chip de bărbat sau femeie
Şi unele cad îngereşte
Şi loc îşi găsesc în muzee.

Spiridon Popescu - Doamne, dacă-mi ești prieten  

Posted by Oana Monica Nae

Doamne, daca-mi esti prieten,
Cum te lauzi la toti sfintii,
Da-i in scris porunca mortii
Sa-mi ia calul, nu parintii.

Doamne, daca-mi esti prieten,
N-asculta de toti zurlii,
Da-i în scris porunca mortii
Sa-mi ia calul, nu copiii.

Doamne, daca-mi esti prieten,
Nu-mi mai otravii ursita,
Da-i în scris porunca mortii
Sa-mi ia calul, nu iubita.

Doamne, daca-mi esti prieten,
Cum sustii în gura mare,
Moaie-ti tocul in cerneala
Ii-nainte de culcare

Da-i in scris porunca mortii,
Cand si-o ascuti pumnalul,
Sa-l infiga-n mine, Doamne,
Si sa lase-n viata calul.

Ion Minulescu - Romanţă meschină  

Posted by Oana Monica Nae

Dacă-ai crezut c-ar fi putut să fie
Ceva mai mult decât ce-a fost, te-ai înşelat!...
N-a fost decât un început de nebunie,
De care-ntâmplător ne-am vindecat!...

N-a fost decât un zbor de triolete
Pe care un poet le-a scris în vis,
În cinstea celei mai frumoase fete,
Şi-a-nnebunit de'ndată ce le-a scris!...

N-a fost decât ce nu se poate spune
Decât cu ochii-nchişi şi pe-nnoptat,
În ritmul unui început de rugăciune
Pentru iertarea primului păcat!...

N-a fost decât ce-a trebuit să fie,
Şi, dac-a fost cu-adevărat ceva,
N-a fost decât un strop de veşnicie
Desprins dintr-un meschin "et caetera!"...

George Bacovia - Din urmă  

Posted by Oana Monica Nae

Poezie, poezie…
Galben, plumb, violet…
Si strada goală…
Ori asteptări târzii,
Si parcuri înghetate…
Poet, si solitar…
Glaben, plumb, violet.
Odaia goală…
Si nopti târzii…
Îndoiliat parfum
Si secular…
Pe vesnicie….

Adrian Păunescu - E prea puţin (1997)  

Posted by Oana Monica Nae

De-atâtea zilnice-ncercări mizere,
De-atâta umilinţă şi păcat,
De-atâta moarte câtă ni s-a dat,
E prea puţin o singură-Nviere.

Şi, totuşi, pe pământul îngheţat,
Lumina lunii drepturile-şi cere
Şi-n stupi lucrează vechiul dor de miere
Şi vânturile primenirii bat.

E ca un fel de rupere de ere
Şi ca un întuneric luminat,
E lupta-ntre femeie şi bărbat,
Ca la un alt scandal pentru putere.

Şi, vai, în tot ce, zilnic, s-a-ntâmplat,
E prea puţin o singură-Nviere.

Eusebiu Camilar - Nocturnă  

Posted by Oana Monica Nae

Linişte, linişte…
trec cerbii prin arinişte…

Ce zână le aşterne oare
miraj de lună pe cărare?…

Auzi-i cum păşesc pe prund
spre râul cu argint în fund…

Frumoasa mea cu gene lungi
păşeşte lin, să nu-i alungi…

E-atâta feerie-n văi
şi-atâta dor în ochii tăi:

Şi mi te duci aşa curând
norocule duios şi blând…

…Poveste din arinişte,
azi zbucium vreau, nu linişte…

Ion Luca Caragiale - Temelia (1907)  

Posted by Oana Monica Nae

Atâta muncă fără preget!
Încet-încet, de-atâţia ani,
De jos, din temelia stâncii,
casmaua smulge bolovani,
Şi macaraua suie-n muche,
şi dalta-n feluri îi ciopleşte,
La rând ciocanul îi aşează,
frumos mistria-i rostuieşte;
Şi — lucru vrednic de mirare
din răsărit până-n apus! —
Un grandios castel, d-asupra,
spre nori se-nalţă şi tot creşte:
Pe cât jos se scobeşte stânca,
pe-atât se-mpodobeşte sus…
…Mai trebuie frontonul splendid,
alegoria triumfală,
Şi-i opera desăvârşită —
e gat-a unui secol fală!…
Un ultim bloc enorm, acuma,
trosnind, e smuls din grop-adâncă
Şi ridicat din greu pe scripet…
Dar blocul ultim nu-i sus încă,
Şi, din afund, din măruntaie,
răcneşte stânca: „Nu mai pot”
„Proptele iute! Merg de râpă!
mă surp cu fala-vă cu tot!”

Morala

Ades, visând prea vesel,
ai deşteptare tristă…
„Să nu te rezemi, Doamne,
decât pe ce rezistă!”

Radu Gyr - Întrebare  

Posted by Oana Monica Nae

Adanca-i noaptea, orele profunde…
Gemand, spre raftul cartilor mă-ndrum
si-ntreb în soapta fiece volum:
-Tu esti? Si cartea fuge si se-ascunde.

Plangand, intreb portretul ei acum:
-Tu esti? Si nici iubita nu-mi raspunde.
Imi umplu cupa-n vin să mă scufunde,
intreb: -Tu esti? Si cupa piere-n fum.

Si-ntreb si spada mea: -Tu esti? Si tace.
Si, cum mă prabusesc în jilt, infrant,
din zid o umbra alba se desface…

Mă-ntorc spre ea cu sange în cuvant
si-n ochii lui Iisus e numai pace.
Intreb: -Tu esti? Si umbra spune: -Sant.

Ion Pillat - Ocean Polar  

Posted by Oana Monica Nae

Noapte alba. Stalagmite nepatate de ninsoare
Vin ghetarii cete-ncete pribegind din Polul Nord.
Nu-i fior prin valuri clare si in zare nu-i fiord,
Doar pe ape, limpezite cataracte selenare.
Si pe unde, unde stele de argint marite-apar,
Firmamentul in oglinda isi restrange-n cerc ovalul.
Calea Robilor lactee ninge cu lumina valul,
Leganata de legende, promoroaca pe clestar.
Noapte alba. Gheata nalta iconita ca o friza
De zapada impietrita cu sclipire de otel,
Isi arata amagirea unor aripi fara tel.
Fulgerare boreala, enigmatica banchiza.