Plecaţi de lângă mine, eu fără gură rabd;
Născut la talpa voastră eram, dar m-aţi pierdut;
Prea mult şi-au precizat regatul focurile mele;
Comoara mea a curs spre butucul vostru.

Ca adăpost, pustiul cu un tăciune singur şi suav
Nu m-a chemat pe nume şi nici nu m-a redat.

Plecaţi de lângă mine, eu fără gură rabd
În amorţirea aerului unde-mi deschid alei,
Încet retează timpul prisosul feţii mee.
Precum un cal ogorul arid la nesfârşit.