În cartea asta, fără-ndemânare,
Am pus întreaga tinereţe-a mea.
Mărturisesc, acum când ea apare,
Că multe-aș fi putut să schimb în ea.
Dar, cum și firea noastră-i schimbătoare,
De ce să fac trecutu-altminterea?
Te du, deci, biată pasăre, în zare
Şi Dumnezeu te-ndrume unde-i vrea.
O cititorule, oricine-ai fi,
Citeşte cât mai mult mă poţi ciiti;
La urmă vine-osânda, pare-mi-se.
Întâiul vers copilu-l migăli;
Pe cel de-al doilea, băieţandrul; şi
Bărbatul, doar pe el din urmă-l scrise.
This entry was posted
on miercuri, 21 octombrie 2009
at miercuri, octombrie 21, 2009
. You can follow any responses to this entry through the
comments feed
.
Trimiteți un comentariu