O, visul meu cel mai slăvit,
Frumos şi cel din urmă,
Aşa cum dulce te-ai ivit
Te stinge şi te curmă.
Căci e demult de când am pus
Inimii mele pază,
Şi-i mult mai mult de când i-am spus
Iubirii să nu crează.
Şi prea târziu să mai aprind
Azi dragostei făclie,
Şi-n mintea mea să mai cuprind
O dulce nebunie.
Destul c-o clipă l-am iubit,
Si-o clipă i-am dus dorul,
Te stinge vis cum te-ai ivit
Stingându-mi şi amorul.
This entry was posted
on duminică, 18 octombrie 2009
at duminică, octombrie 18, 2009
. You can follow any responses to this entry through the
comments feed
.
Trimiteți un comentariu