Am patruzeci şi opt de ani
şi asta-i foarte bine.
Păcat doar de acest april
ce parcă nu mai vine.
Păcat doar de acel copil
ce nimeni n-o să-l ştie
care priveşte dintr-un iaz
de-oglindă fumurie
spre tâmpla-mi dreaptă grea de scrum,
apoi spre tâmpla stângă
şi nu se bucură, şi-ar vrea
să plângă, doar să plângă.
This entry was posted
on joi, 26 noiembrie 2009
at joi, noiembrie 26, 2009
. You can follow any responses to this entry through the
comments feed
.
Trimiteți un comentariu