Să vă spun doamnă, aş putea
Cum că privirea dumneavoastră
Ce-oricare, temător, şi-o vrea
E decît bolta mai albastră
La ce bun? aţi rîde doar de vorba mea.

Şi aş putea, cu glas mai stins
Să spun că-ntreagă-va făptură
Nuri dulci şi farmec-n adins
Să curgă lacrime făcură
La ce bun? n-aţi crede, poate, ce v-am zis

Apoi, cu-o tulbure simţire
Şi cu ardoare
V-aş spune că vă port iubire
Că, inima-mi, jignită, doare
La ce bun? o ştiţi cu propria-vă fire.