Amurg de iarnă, sumbru, de metal,
Câmpia albă - un imens rotund -
Vâslind, un corb încet vine din fund,
Tăind orizontul, diametral.
Copacii rari şi ninşi par de cristal.
Chemări de dispariţie mă sorb,
Pe când, tăcut, se-ntoarce-acelaşi corb,
Tăind orizontul, diametral.
This entry was posted
on luni, 14 decembrie 2009
at luni, decembrie 14, 2009
. You can follow any responses to this entry through the
comments feed
.
Trimiteți un comentariu