În podul palmelor tale
Caut linia vieţilor lungi, pe când
Tu, disperare cuminte, te duci
Frumos şi te culci.

A viselor putredă scară
Sunt prea bătrân s-o cobor
Ramân cuib înalt, rămân hrană
Vreunui vultur rătăcitor.

Ori, poate aburul moale
Al anilor ce urcă-n eter
Îţi va prinde pe braţe petale
Vei fi prima floare din cer.

E bezna ca-n rugăciunea
Unei inimi vechi şi pustii
Lumânări cu neagră lumină aprind
Morţii, morţilor vii.

Mi-e somn de mai mult de o viaţă
De nopţi eterne şi reci
Patinez prin visele tale de gheaţă,