Tot mai tăcut şi singur
În lumea mea pustie
Şi tot mai mult m-apasă
O grea mizantropie.
Din tot ce scriu, iubito,
Reiese-atât de bine
Aceeaşi nepăsare
De oameni, şi de tine.
This entry was posted
on sâmbătă, 2 ianuarie 2010
at sâmbătă, ianuarie 02, 2010
. You can follow any responses to this entry through the
comments feed
.
Trimiteți un comentariu