Safir parea ca-i marea; ceru-ardea
Ca un opal aprins în înaltimi;
Sus pânzele sub vântul unanim,
Rasaritean, cu-albastra feregea!
La prova, stând, privirea mi-o chema
Zakintos, cu pâraie si maslini,
Itaca si Licaon de nea plin
Si florile ce-ncânta-Arcadia.
O pânza pe catarg de-a lipait
Si unda clipocind de lemnarie,
La pupa râsul gingas, epirot,
Atât se auzea. Apusul tot,
Deodat, palalaii-n devalmasie:
Helada si Pamântul, în sfârsit!