Eram să te aştept prin parc,
Văzând că singurătăţi pe aici m-au oprit…
Dar, mereu aceleaşi uitări!
Dar, tot aceeaşi poezie la infinit!?
Filosofia vieţii mi-a zis:
Undeva este, cu mult mai departe…
Atâtea şi-atâtea… lasă!
Visezi, ca din carte!
This entry was posted
on luni, 3 mai 2010
at luni, mai 03, 2010
. You can follow any responses to this entry through the
comments feed
.
Trimiteți un comentariu