Zăpada, tinereţea mea,
copilărie pală, mută,
tu, care eşti lumină, stea
ce piere surâzând tăcută
cazi lin pe mâinile aceste
şi luminează-le mereu,
pe tâmple aşterne-te şi peste
sprâncene, pe obrazul meu,
pe-ntregul trup aşterne-mi, clară,
aceste muzicale oşti
şi ocoleşte-mi ochii doară,
doar ochii – să mă recunoşti…
This entry was posted
on miercuri, 13 ianuarie 2010
at miercuri, ianuarie 13, 2010
. You can follow any responses to this entry through the
comments feed
.
Trimiteți un comentariu