Adevărata mâna n-o întind.
Nu ating cu ea decât cuvintele.
Altfel
copacul atins, de mirare s-ar trage în sine însusi,
cum se trage în sine însusi cornul de melc
si ar deveni un punct.
Nu ating scaunul.
S-ar trage în sine însusi
si ar deveni un punct.
Nici prietenii nu mi-i ating.
Nici soarele, nici stelele, nici luna.
Nu ating nimic.
Deşi urăsc punctul, Doamne,
locuiesc într-un punct.
This entry was posted
on joi, 14 ianuarie 2010
at joi, ianuarie 14, 2010
. You can follow any responses to this entry through the
comments feed
.
Trimiteți un comentariu